Ioan Slavici
Ioan Slavici (1848-1925) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la literatura română. Născut în comuna Șiria, județul Arad, Slavici a avut un rol important în dezvoltarea realismului în literatura română și a fost prieten și colaborator cu alte personalități marcante, precum Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale.
Biografie
Naștere și Educație: S-a născut la 18 ianuarie 1848 în Șiria, un sat din Transilvania. A urmat studiile primare și secundare în Arad și Timișoara, iar apoi a studiat dreptul la Universitatea din Budapesta și Viena.
Cariera: După studii, Slavici a lucrat ca profesor și apoi s-a dedicat jurnalismului și literaturii. A fost redactor la mai multe publicații importante ale vremii, inclusiv "Timpul" și "Tribuna".
Relații și Influențe: A fost prieten apropiat cu Mihai Eminescu, influențând și fiind influențat de marele poet. De asemenea, a colaborat cu Ion Luca Caragiale și a avut o relație de prietenie cu Titu Maiorescu, un alt important critic literar al vremii.
Opere Importante
- Nuvele și Romane:
- Moara cu noroc (1881) – o nuvelă considerată una dintre capodoperele realismului românesc. Prezintă povestea tragică a lui Ghiță, un hangiu al cărui destin este distrus de lăcomie și dorința de îmbogățire rapidă.
- Popa Tanda (1875) – o nuvelă despre viața unui preot sărac și despre lupta sa de a schimba mentalitatea oamenilor din satul său.
- Mara (1894) – un roman social care descrie viața unei văduve întreprinzătoare și a copiilor ei, surprinzând aspecte ale societății transilvănene de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
- Piese de Teatru:
Fata de birău (1894) – o piesă de teatru care explorează problemele sociale și morale din mediul rural transilvănean.
Contribuții la Jurnalism
Ioan Slavici a fost un jurnalist prolific, contribuind la numeroase ziare și reviste. A fost redactor la publicații precum "Timpul", unde a colaborat cu Eminescu, și "Tribuna", unde a promovat idei naționaliste și de emancipare a românilor din Transilvania.
Realism: Slavici este considerat unul dintre pionierii realismului în literatura română. Operele sale sunt caracterizate prin descrieri detaliate ale vieții rurale, personaje complexe și o analiză profundă a condiției umane.
Teme: Printre temele centrale ale operelor sale se numără lăcomia, conflictul dintre bine și rău, influența mediului social asupra individului, și lupta pentru supraviețuire în condiții grele.
- Moștenire și Recunoaștere
Ioan Slavici este recunoscut ca un important scriitor clasic al literaturii române. Operele sale sunt studiate în școli și universități și au fost adaptate în diverse forme media, inclusiv filme și piese de teatru.
Slavici rămâne o figură emblematică pentru literatura și cultura română, datorită contribuțiilor sale literare și a angajamentului său față de promovarea valorilor naționale și educaționale.
Activitatea pedagogică
Eu m-am simțit viața mea întreagă mai presus de toate dascăl. A le da altora învățături a fost totdeauna pentru mine o mulțumire ... astfel începe Slavici volumul de memorii Lumea prin care am trecut. Slavici a considerat cultura o armă eficace împotriva asupririi naționale, astfel a acordat o atenție aparte educației și pedagogiei. Limba literară, din punctul său de vedere, trebuia să se sprijine pe graiul poporului, temelia unității naționale. Aceste idei au stat la baza lucrării Gramatica limbii române, a studiului Așezarea vorbelor în românește și a seriei de articole Cum se scrie românește. În concepția lui Slavici estetica este strâns legată de etică, iar arta a privit-o ca fiind un act moral: cu cât sentimentele sunt mai profunde și mai curate, cu atât ele sunt mai estetice, iar frumosul nu poate fi separat de bine.
Slavici și început ucenicia de educator încă din clasa a III-a gimnazială, când dădea lecții particulare, dar debutul în cariera de dascăl are loc în anul 1875, la București, la Liceul "Matei Basarab", unde a predat limba română și filosofia. Apoi, a predat româna la școala de fete Școala Normală Azilul "Elena Doamna", la Institutul Manliu și Liceul Francez. În anul școlar 1880 - 1881 face parte din comisia oficială a examenelor de la gimnaziu, în urma cărora constată predarea superficială a limbii române, supraîncărcarea programelor, nerespectarea vârstei elevilor, ruperea de realitățile concrete, și învinovățește statul care nu sprijină învățătorii și nu apreciază studiile elementare. În 1884 își începe activitatea de la Tribuna, la Sibiu, iar în paralel cu activitatea de la ziar, își face timp și predă limba română la școala română de fete.Din 1894 a fost numit de către Academia Română director de studii la Institutul Ioan Oteteleșanu de la Măgurele, unde va activa pentru paisprezece ani, până în anul 1908.
A publicat studii pedagogice în Lumina (1873, 1874), Convorbiri literare (1877), Timpul (1879, 1881), Educatorul (1873), Tribuna (1885-1890), Voința națională (1893), Minerva și Lupta (1909).[86]
Cursuri
- Estetica (1883)
- Literatura poporană (1883)
Lucrări
- Școlile noastre sătești (1890)
- Proiectul de organizare a Institutului Ioan Otetelisanu (1894)
- Programul de studii (1894)
- Regulamentul de conducere internă (1894)
- Așezarea vorbelor în românește (1905)
- Gramatica limbii române (1914)
Articole
- Despre creștere și, mai cu seamă, despre creșterea junelor române (1871)
- Cum se scrie românește (1906)
- "Păsăreasca" de azi (1922)