Titu Maiorescu

Titu Maiorescu (1840-1917) a fost o personalitate marcantă a culturii românești, fiind critic literar, eseist, politician și fondator al Junimii, una dintre cele mai influente societăți culturale din România. El a avut un rol esențial în dezvoltarea literaturii române moderne și a fost un susținător al valorilor estetice în literatură.

Biografie

Naștere și Educație:

S-a născut la 15 februarie 1840 în Craiova. A urmat studiile liceale la Iași și la Academia Tereziană din Viena, iar mai târziu a studiat filozofia, dreptul și literele la Berlin, Paris și Giessen, unde și-a obținut doctoratul în filozofie.

Cariera Universitară:

 Titu Maiorescu a devenit profesor universitar la Iași și București, contribuind semnificativ la reforma educației și la promovarea culturii românești. A fost rector al Universității din Iași și profesor la Universitatea din București.

Doctorat:

În decembrie 1860 își ia licența în litere și filosofie la universitatea Sorbona prin echivalarea doctoratului de la Gießen. În anul următor îi apare la Berlin lucrarea de filozofie Einiges Philosophisches in gemeinfasslicher Form ("Considerații filozofice pe înțelesul tuturor"), vădit sub influența ideilor lui Herbart și Ludwig Feuerbach.

La 17 decembrie, în urma consultării lucrării Einiges Philosophisches in gemeinfasslicher Form și după "o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant a opiniunilor originale", Sorbona îi "concese titlul de licencé ès lettres". În continuare Titu Maiorescu își va pregăti doctoratul cu teza: "La relation. Essai d'un nouveau fondement de la philosophie", până la sfârșitul lui 1861, când va părăsi Franța.

Activitate Literară și Critică

Fondarea Societății Junimea:

Anii 1860 au mai însemnat pentru Titu Maiorescu "prelecțiunile populare" (conferințe asupra unor variate probleme de cultură adresate unui public destul de larg), întemeierea Societății Junimea împreună cu prietenii săi I. Negruzzi, Petre P. Carp, V. Pogor și Th.Rosetti, începerea activității de avocat, directoratul la Școala Normală "Vasile Lupu" din Iași (Institutul Vasilian), înființarea, în 1867, a revistei Convorbiri Literare.

Deși perioada care a urmat Unirii Principatelor Române din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste, totuși unele accente se schimbaseră, condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice a lui Ion Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri sau Nicoale Bălcescu. Titu Maiorescu reprezintă o nouă generație, junimistă, cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești. Pe planul ideologiei politice, Maiorescu este un conservator, adept al unei evoluții naturale, organice și temeinic pregătite, adversar al "formelor fără fond", al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868: În contra direcției de astăzi în cultura română, în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea, creația și nivelul de cultură al poporului român.

Principii Estetice:

 Maiorescu a fost un fervent susținător al principiului estetic în literatură, opunându-se imitațiilor și mediocrității. Celebrul său eseu, "În contra direcției de astăzi în cultura română" (1868), critică tendințele de a introduce forme fără fond și pledează pentru autenticitate și valoare artistică.

Critică Literară: 

Maiorescu a fost mentorul și criticul unor mari scriitori români, printre care Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici. A fost primul care a recunoscut și a promovat talentul lui Eminescu, publicându-i poeziile în "Convorbiri Literare".

Începuturile activității de critic literar ale lui Titu Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația anterioară. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848, când o nevoie acută de literatură originală îl făcea pe Ion Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri românești, deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți și prozatori, ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice, o asemenea sarcină asumându-și-o Titu Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea "critică judecătorească", întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată, ci conțin mai mult sentințe asupra ei. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură, un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. (P.P. Carp), universitară (ca profesor a avut și a promovat discipoli de valoarea lui Constantin Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Pompiliu Eliade și alții), de avocat și de critic literar. I s-a reproșat lui Maiorescu faptul că n-a consacrat mai mult timp literaturii, dar, atâta cât este, opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici. Rolul Junimii, al lui Maiorescu însuși, este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu și alții.

Activitate Politică

Cariera Politică: 

Titu Maiorescu a fost un politician de succes, fiind membru al Partidului Conservator. A deținut diverse funcții, inclusiv pe cea de ministru al Instrucțiunii Publice, unde a implementat reforme semnificative în sistemul educațional, și de prim-ministru al României (1912-1914).

Reforme: Ca ministru, Maiorescu a promovat educația și cultura, susținând dezvoltarea infrastructurii educaționale și înființarea unor instituții academice de prestigiu. A contribuit la modernizarea României prin reforme legislative și culturale.

Opere Importante

Studii Critice: Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără "Critice" (volumul I, 1874; volumul II, 1892), o colecție de eseuri și articole critice în care analizează operele literare ale vremii și formulează principii de critică literară.

Discursuri Politice: Maiorescu a scris și numeroase discursuri politice, în care a promovat idei conservatoare și a argumentat pentru importanța culturii și educației în dezvoltarea națiunii române.

Moștenire și Recunoaștere

Titu Maiorescu este considerat unul dintre cei mai importanți critici literari și intelectuali ai României. Moștenirea sa culturală și politică este vastă, contribuind la formarea și dezvoltarea unei literaturi române autentice și valoroase. În onoarea sa, numeroase instituții educaționale și culturale din România îi poartă numele.

Titu Maiorescu rămâne o figură emblematică a culturii și literaturii române, prin activitatea sa vastă și influentă ca critic literar, profesor și politician. Promovarea principiilor estetice și autentice în literatură și reformele sale educaționale au avut un impact durabil asupra culturii românești.